Un utile sito pro studentes del linguas europee: (http://www.europa.eu)

(Languages of this post: Interlingua, Spanish, Portuguese, French, Italian, Romanian, English)

Io ha discoperite un sito in le Rete (http://europa.eu), que es un fonte interessante de textos simile in multe del linguas europee. Inter le linguas del sito se trova le maltese (ma non, infelicemente, le catalan o le galiciano). Ecce un serie de textos sur le divorcio in Europa in omne le linguas fonte vivente de interlingua, e anque le romaniano. A illos io ha addite un version in interlingua, que appare immediatemente infra:

………………

Dece paises del Union Europe se ha ponite de accordo sur permitter que copulas de nationalitates differente selige le systema de derecto national que se applicara a lor divorcio.

Cata anno circa un million de copulas se divorcia in le Union Europee. Ma il non es sempre facile determiner qual essera le systema national de derecto que se applicara a lor divorcio quando le duo membros del copula es de paises differente. Le situation deveni etiam plus complicate si illes venie del mesme pais ma vive in un pais differente o si illes un de illes vive in un certe pais e le altere vive in un pais differente.

Iste “copulas international” representa 13% del maritages e de divorcios in le Union Europee. Pro illes le experientia dolorose e complicate de un divorcio deveni etiam plus difficile a causa del differentia inter leges national divergente--lo que non es surprendente in un union con 27 paises con historias e culturas differente.

Le nove regulas, que se applica solmente in dece paises del Union, permetterea que certe categorias de copulas international selige le systema legal national que se applicara a lor divorcio, evitante confrontationes con systemas juridic que illes non cognosce e qui illes trova difficile a comprender.

Multe paieses europee permitte que copulas international se divorcia secundo le leges de un altere pais. Ma le regulas que determina le systema juridic a esser applicate differe inter le diverse paises. Iste incertitude sovente conduce a processo de divorcio longe e onerose, prolongante un situation disagradabile e pro le copulas e pro lor filios.

Le nove normas anque clarificara le legislation que se applicara si le membros del copula non es de accordo con le systema a applicar se. Le objectivo es de evitar que un membro del copula profita de leges de un pais pro mitter al altere membro in un situation de disavantage.

Propositiones simile ha essite presentate in 2006, ma illos non obteneva le accordo unanime del governos del Union Europee. Dece paises nunc ha decidite que illos vadera avante con un systema de regulas adoptate in 1999 que se applicara solmente a illos mesmes e non a omne le Union Europee.

Viviane Reding, commisaria de Justitia e le Derectos Fundamental, presentava iste proposition legislative in nomine de iste paises: Austria, Bulgaria, Slovenia, Espania, Francia, Grecia, Hungria, Italia, Luxemburgo, e Romania.

---

Se introducen nuevas normas en 10 países miembros para que las parejas transfronterizas elijan la normativa aplicable a su divorcio.

Cada año en torno a un millón de parejas inicia los trámites de divorcio en la UE, y el caso es que no siempre está claro qué legislación hay que aplicar. Así ocurre, por ejemplo, cuando los cónyuges proceden de distintos países o cuando, procediendo del mismo, viven en el extranjero o en países diferentes, en cuyo caso las complicaciones pueden ser grandes.

Las llamadas “parejas internacionales” representan el 13% de los divorcios--y también de los matrimonies--en la UE. A lo doloroso y enrevesado que es de por sí disolver una unión se añaden en su caso las diferencias que a menudo existen entre las normativas nacionales. Nada tiene de sorprendente tratándose de 27 países, cada uno con su historia y su cultura propias.

Las nuevas normas--que sólo se introducen en 10 países miembros--permitirán a estos matrimonios elegir la legislación aplicable a su divorcio y así no tener que lidiar con leyes a los que no estén acostumbrados y les resulten difíciles de comprender.

Divorciarse según las leyes de otro país es algo que ya se permite en muchos Estados miembros. El problema se plantea cuando cada uno tiene normas diferentes para determinar la legislación aplicable. Esa incertidumbre aboca muchas veces a trámites largos y costosos, con más sufrimiento tanto para los cónyuges como para sus hijos.

Las nuevas normas también clarificarán qué ordenamiento se aplica en caso de que la pareja no se ponga de acuerdo justamente a este respecto. Se trata de evitar que durante el proceso uno de los dos utilice la legislación nacional para colocar al otro en situación de desventaja.

No es la primera vez que la UE plantea propuestas de este tipo: ya lo hizo en 2006, pero no contó con el apoyo unánime de todos los gobiernos. Ahora 10 países miembros podrán introducirlas en la primera ocasión en que se aplica el procedimiento de cooperación reforzada.

Creado en 1999, este procedimiento permite a grupos compuestos por muchos países adoptar normas que sólo se apliquen en éstos, pero no en toda la UE.

Viviane Reding, Comisaria de Justicia y Derechos Fundamentales, presentará la normativa en nombre de Austria, Bulgaria, Eslovenia, España, Francia, Grecia, Hungría, Italia, Luxemburgo y Rumanía.

---

Ao abrigo das novas normas adoptadas por dez países da UE, os casais internacionais poderão escolher a legislação nacional a aplicar na eventualidade do seu divórcio.

Na UE, cerca de um milhão de casais pedem anualmente o divórcio. Porém, nem sempre é fácil saber qual das legislações nacionais é aplicável se, por exemplo, os cônjuges forem oriundos de países diferentes ou tiverem a mesma nacionalidade mas viverem num país que não é o seu país de origem. Alguns casos são assim extremamente complexos.

Na UE, 13% dos casamentos são internacionais e 13% dos divórcios também. Já por si traumatizante, o processo de divórcio é muitas vezes dificultado pelo facto de existirem legislações nacionais divergentes, o que não é surpreendente se tivermos em conta que a União conta 27 países com uma história e culturas diferentes.

Ao abrigo das novas normas, que deverão ser aplicadas apenas em dez países da UE, os casais internacionais poderão escolher a legislação aplicável ao seu divórcio, evitando assim o confronto com sistemas jurídicos desconhecidos.

Muitos dos países da UE já permitem que os casais internacionais possam pedir o divórcio ao abrigo de legislação em vigor noutro país. O problema reside no facto de os vários países terem normas diferentes para decidir qual legislação é aplicável. A ausência de segurança jurídica conduz muitas vezes a processos de divórcio morosos e onerosos, prolongando uma situação desagradável para todos.

Ao abrigo das novas normas, serão também clarificados os casos em que o casal não consegue chegar a acordo sobre a legislação que quer aplicar. O objectivo é evitar que um dos cônjuges possa tirar partido da legislação de um país para colocar o outro em desvantagem no processo de divórcio.

Propostas semelhantes já tinham sido apresentadas em 2006, mas não obtiveram o acordo unânime dos governos da UE. Agora, dez países decidiram ir para a frente, utilizando pela primeira vez o procedimento de cooperação melhorado, introduzido em 1999, que permite a um grupo de países adoptar legislação que apenas é aplicável nesses países e não na totalidade da UE.

Viviane Reding, Comissária para a Justiça e os Direitos Fundamentais, apresentou assim esta proposta legislativa em nome dos seguintes países: Áustria, Bulgária, Eslovénia, Espanha, França, Grécia, Hungria, Itália, Luxemburgo e Roménia.

---

Dans dix pays de l’Union européenne, une nouvelle réglementation va permettre aux couples de nationalités différentes de choisir le pays dont les lois s'appliqueront à leur divorce.

Chaque année, environ un million de couples entament une procédure de divorce dans l’Union européenne. Il n’est cependant pas toujours aisé de déterminer quelle législation nationale s’applique en cas de divorce, par exemple lorsque les époux sont originaires de pays différents. La situation est tout aussi compliquée s’ils viennent du même pays, mais vivent à l’étranger, ou s’ils vivent l’un et l’autre dans des pays différents.

Ces «couples internationaux» représentent 13 % des mariages et des divorces dans l’Union européenne. Pour eux, l’expérience douloureuse et compliquée que constitue un divorce est rendue encore plus pénible par l’existence de différences entre les législations nationals--une situation guère surprenante dans une Union à vingt-sept pays membres ayant chacun sa culture et son histoire.

Les nouvelles règles, qui ne s’appliqueraient que dans dix pays de l’Union, permettraient à certaines catégories de couples transnationaux de choisir la législation nationale s’appliquant à leur divorce, leur évitant ainsi d’être confrontés à des systèmes juridiques qu’ils connaissent ou comprennent mal.

De nombreux États membres permettent déjà aux couples transnationaux de divorcer conformément aux lois d’un autre pays. Mais les règles déterminant le système juridique à appliquer diffèrent d’un pays à l’autre. En raison de cette incertitude, les procédures de divorce sont souvent longues et coûteuses, au détriment des personnes concernées et de leurs enfants.

La nouvelle réglementation préciserait également quelle législation s’applique lorsque les époux ne s’accordent pas sur le choix du système juridique. L’objectif est d’éviter qu'un conjoint profite des lois d’un pays pour désavantager l’autre partie dans le cadre de la procédure de divorce.

La Commission avait déjà présenté des propositions semblables en 2006, sans toutefois recueillir le soutien unanime de tous les États membres. Aujourd’hui, dix pays ont accepté de mettre en œuvre ces propositions. C’est la première fois que des pays de l’UE font ainsi usage de la procédure de coopération renforcée.

Introduite en 1999, cette procédure permet à un groupe de pays suffisamment nombreux d’adopter des mesures qui ne s’appliqueront qu’à eux, et non à l’Union européenne tout entière.

C’est Viviane Reding, commissaire chargée de la justice et des droits fondamentaux, qui présente ce texte au nom de l’Autriche, de la Bulgarie, de l’Espagne, de la France, de la Grèce, de la Hongrie, de l’Italie, du Luxembourg, de la Roumanie et de la Slovénie.

---

Dieci paesi UE sono d’accordo per consentire ai coniugi di scegliere il diritto nazionale applicabile in caso di divorzio.

Ogni anno nell’UE circa 1 milione di coppie chiede il divorzio. Non sempre è chiaro però quale diritto nazionale vada applicato, ad esempio se i coniugi sono cittadini di paesi diversi. Ma la situazione può complicarsi anche se sono cittadini dello stesso paese, ma risiedono all’estero o abitano ognuno in un paese diverso.

Complessivamente, sia nei matrimoni che nei divorzi le “coppie internazionali” rappresentano nell’UE il 13%. Per queste coppie la penosa e complessa procedura di scioglimento del matrimonio è spesso resa più pesante dalle differenze esistenti tra le leggi nazionali che regolano il divorzio, differenze che sono più che naturali in un’Unione di 27 paesi con culture e storie diverse.

Le nuove regole, valide solo per dieci paesi dell’UE, permetterebbero alle coppie internazionali di scegliere la legge da applicare al loro divorzio, per evitare di fare i conti con sistemi giuridici che non conoscono e hanno difficoltà a capire.

Molti paesi europei consentono già ai propri cittadini di divorziare secondo il diritto di un altro paese, ma ogni stato ha regole diverse per decidere quale legge applicare. L’incertezza giuridica rende spesso i divorzi più lunghi e costosi, prolungando la sofferenza delle coppie e dei loro figli.

Le nuove regole definirebbero anche la legge da applicare in caso di disaccordo tra i coniugi, per evitare che uno di essi riesca ad imporre all’altro la legislazione del paese che gli sarebbe più favorevole.

Proposte simili erano già state presentate nel 2006, senza però riscuotere il consenso unanime di tutti i paesi dell’UE. Ora dieci paesi hanno deciso di andare avanti da soli, applicando per la prima volta la procedura di cooperazione rafforzata.

Secondo questa procedura, introdotta nel 1999, un gruppo di paesi sufficientemente numeroso può adottare norme che si applicano solo a loro, e non all’insieme dell’UE.

Viviane Reding, commissaria per la Giustizia e i diritti fondamentali, ha presentato la proposta a nome di Austria, Bulgaria, Francia, Grecia, Italia, Lussemburgo, Romania, Slovenia, Spagna e Ungheria.

---

În 10 ţări din UE cuplurile internaţionale vor putea alege legislaţia naţională care se va aplica în caz de divorţ.

În fiecare an, aproape 1 milion de cupluri îşi depun cererea de divorţ în UE. Din păcate, nu se ştie întotdeauna ce legislaţie trebuie aplicată în situaţia în care partenerii provin din ţări diferite, sunt conaţionali, dar trăiesc în străinătate sau unul dintre ei locuieşte în alt stat. Procedura poate deveni foarte complicată.

13% din totalul divorţurilor înregistrate în UE au o componentă internaţională--procent similar cu cel înregistrat pentru căsătorii. Pentru aceste cupluri, procesul şi aşa dureros al despărţirii se complică din cauza diferenţelor dintre legislaţiile naţionale în materie de divorţ (diferenţe deloc surprinzătoare, având în vedere diversitatea culturală şi istorică normală într-o Uniune formată din 27 de state).

Noile norme, care ar urma să intre în vigoare doar în 10 ţări din UE, le-ar permite cuplurilor internaţionale să aleagă legislaţia naţională care se va aplica în cazul lor. Se vor evita astfel procedurile legate de un sistem juridic necunoscut şi greu de înţeles.

Numeroase state membre permit deja ca astfel de divorţuri să se desfăşoare conform cu legislaţia unei alte ţări. Însă reglementările care prevăd ce legislaţie trebuie aplicată diferă de la o ţară la alta. Aceste incertitudini înseamnă proceduri de divorţ îndelungate şi costisitoare, devenind un chin în plus atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.

Noile norme specifică, de asemenea, ce legislaţie se va aplica atunci când cuplul nu poate cădea de acord asupra acestui punct. Se urmăreşte înlăturarea posibilităţii ca unul dintre parteneri să tragă foloase de pe urma legislaţiei unei ţări, în detrimentul celuilalt.

Comisia a mai înaintat astfel de propuneri în 2006, dar guvernele UE nu au putut ajunge la un acord unanim în acest sens. 10 ţări au decis să continue iniţiativa, apelând pentru prima dată la procedura de „cooperare consolidată”.

Aceasta a fost introdusă în 2009 şi permite unui grup constituit dintr-un anumit număr de ţări să adopte reglementări aplicabile doar grupului respectiv, nu întregului spaţiu european.

Viviane Reding, comisarul pentru justiţie şi drepturi fundamentale, propune aceste norme în numele a 10 ţări: Austria, Bulgaria, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg, România, Slovenia, Spania şi Ungaria.

---

New rules in 10 EU countries would let international couples choose which country’s law applies to their divorces.

About 1 million couples file for divorce in the EU every year. But it isn’t always clear which country’s laws will apply to a divorce case--if, for example, the partners are from different countries. Or if they are from the same country but live abroad or if they are living apart in different countries. It can get very complicated.

All together “international couples” account for 13% of divorces in the EU--the same share as for marriages. For these couples, the painful and messy business of dissolving a marriage is often aggravated by differences in national divorce laws--hardly surprising in a 27-nation bloc with diverse cultures and histories.

The new rules--to apply in 10 EU countries only--would allow international couples to choose which law applies to their divorce so they can avoid unfamiliar legal systems that are hard for them to understand.

Many EU countries already allow international couples to get divorced according to the laws of another country. The problem is that different countries have different rules for deciding which law applies. The uncertainty often leads to drawn-out and costly divorce proceedings, prolonging the ordeal for adults and children alike.

The new rules would also clarify which law applies in cases where the couple cannot agree on a legal system. The aim is to prevent spouses from taking advantage of the laws in one country to put their partner at an unfair disadvantage in divorce proceedings.

Similar EU proposals were put forward once before, in 2006, but they failed to win the unanimous support of all EU governments. Now 10 countries are going ahead alone, in the first use of the enhanced cooperation procedure.

Introduced in 1999, the procedure allows a large group of countries to adopt laws that apply only to itself--not the entire EU.

Viviane Reding, commissioner for justice and fundamental rights, is introducing the legislation on behalf of Austria, Bulgaria, France, Greece, Hungary, Italy, Luxembourg, Romania, Slovenia and Spain.